Serenela Ghiteanu

Fie că evocă un sat sau Bucureștiul, un oraș de provincie sau Londra, autorul își prezintă personajele ca pe niște oameni singuri, care, deși caută companie sau un/o partener/ă, rămân tot singuri.

Romanul „Și la început a fost întunericul” este o lectură provocatoare mai întâi prin gradul de neliniște pe care îl induce cititorului.

Ceea ce fascinează la proza japoneză contemporană, indiferent de autor, este faptul că personajele ei nu comunică unele cu altele direct, așa cum fac occidentalii.

Romanul Cerul ca oțelul nu își propune doar să descrie această lume de dincolo de lumi, ci felul în care Răul din om domnește inclusiv (sau mai ales) atunci când e vorba despre supraviețuire.

Critica franceză o plasează pe Annie Ernaux nu doar printre scriitorii de autoficțiune și printre aceia care au reînnoit romanul, ci și printre reprezentanții romanului numit „extrem contemporan”.

Critica franceză o plasează pe Annie Ernaux nu doar printre scriitorii de autoficţiune, ci şi printre reprezentanţii romanului numit « extrem contemporan ».

Marioara Voiculescu. Mareșala teatrului românesc de Alina Nelega este restituirea unei artiste imense și în același timp un roman frenetic, suculent despre teatru în prima jumătate a sec. XX.

Civilizației europene înseși i se aduce în romanul Ignoranța al Ioanei Scoruș un elogiu, într-un moment istoric în care Europa valorilor tradiționale – democratice și umaniste – e rău bolnavă.

Ioana Pârvulescu construiește nu doar povestea vieții lui Iona și a unchiului său Iacob, ci povestea stripei lui, vreme de 92 de generații, așadar până în zilele noastre.

Farmecul literaturii lui Françoise Sagan constă în faptul că eroii săi întruchipează modul franțuzesc de a iubi, dragostea ca mod de a-ți ocupa (tot) timpul.

Tatiana Niculescu merge în permanență în paralel cu epoca, atunci când ne descrie viața lui Mihail Sebastian.

Literatura Andreei Răsuceanu se dovedește metafizică prin dimensiunea de permanentă meditație asupra sensului vieții și al morții, asupra sacrului și al Istoriei.

Antologia Cartea orașelor este despre cum, revizitând un loc, cel natal sau adoptat mai târziu, te afli, de fapt, în căutarea ta însuți.

Faptele din vechi cronici nu ar însemna nimic dacă nu ar fi povestite cu harul unic al Doinei Ruști, care iubește această lume apusă.

Romanul Un nor în formă de cămilă e rescrierea unui mit contemporan, cel al lui Hamlet, îmbogățindu-se cu toate cuceririle literaturii personale și cu experiența artistică a autoarei în teatru.

Cartea Vanessei Springora, Consimţământul, care descrie cu o privire detaşată abuzul pe care l-a trăit, este o mărturie şi un semnal de alarmă pentru prădătorii sexuali ai minorilor.

Ceea ce face romanul captivant și original este unghiul din care naratorul își descrie experiențele: el e foarte credibil pentru că își păstrează mereu luciditatea, spune adevăruri neconvenabile.

Fiind nevoite să stea în umbră, femeile trebuie să găsească diverse căi pentru a se exprima, pentru a câștiga ceva, iar inventivitatea lor dă roade.

Serenela Ghițeanu în dialog cu Ana Blandiana. Fragment din volumul „Cartea cu delfini. Convorbiri cu Ana Blandiana”, în curs de apariție la Ed. Humanitas.

O gândire de tip magic ar sta la baza imaginaţiei creatoare de fantastic, care, în loc să încerce să epuizeze sensurile din real, dimpotrivă, le multiplică şi le îmbogăţeşte, uneori şocant.

Volumul „Putere şi rezistenţă” – semnat de Ilija Trojanow – este, cu siguranţă, unul dintre cele mai bune romane despre comunism scrise în Europa în ultimii 30 de ani.