Serenela Ghiteanu

Literatura Andreei Răsuceanu se dovedește metafizică prin dimensiunea de permanentă meditație asupra sensului vieții și al morții, asupra sacrului și al Istoriei.

Antologia Cartea orașelor este despre cum, revizitând un loc, cel natal sau adoptat mai târziu, te afli, de fapt, în căutarea ta însuți.

Faptele din vechi cronici nu ar însemna nimic dacă nu ar fi povestite cu harul unic al Doinei Ruști, care iubește această lume apusă.

Romanul Un nor în formă de cămilă e rescrierea unui mit contemporan, cel al lui Hamlet, îmbogățindu-se cu toate cuceririle literaturii personale și cu experiența artistică a autoarei în teatru.

Cartea Vanessei Springora, Consimţământul, care descrie cu o privire detaşată abuzul pe care l-a trăit, este o mărturie şi un semnal de alarmă pentru prădătorii sexuali ai minorilor.

Ceea ce face romanul captivant și original este unghiul din care naratorul își descrie experiențele: el e foarte credibil pentru că își păstrează mereu luciditatea, spune adevăruri neconvenabile.

Fiind nevoite să stea în umbră, femeile trebuie să găsească diverse căi pentru a se exprima, pentru a câștiga ceva, iar inventivitatea lor dă roade.

Serenela Ghițeanu în dialog cu Ana Blandiana. Fragment din volumul „Cartea cu delfini. Convorbiri cu Ana Blandiana”, în curs de apariție la Ed. Humanitas.

O gândire de tip magic ar sta la baza imaginaţiei creatoare de fantastic, care, în loc să încerce să epuizeze sensurile din real, dimpotrivă, le multiplică şi le îmbogăţeşte, uneori şocant.

Volumul „Putere şi rezistenţă” – semnat de Ilija Trojanow – este, cu siguranţă, unul dintre cele mai bune romane despre comunism scrise în Europa în ultimii 30 de ani.

Romanul filiației este o cercetare a adevărului despre una din autoritățile familiei, izvorâtă dintr-o mai amplă preocupare asupra memoriei personale și colective în sec. XX.

Poveștile de viață descrise de Javier Marías sunt devastatoare, sunt trăite la o intensitate insuportabilă, iar atunci când mor, eroii săi au anvergura unor eroi din Shakespeare.

Romanul Casa germană este o întrepătrundere de povești de viață care se cer deslușite la 20 de ani după ce unii au fost criminali, iar alții au practicat „banalitatea Răului”.

Romanul „Confesiunea”, semnat de Jessie Burton, este despre provocările din viața femeilor și despre reziliența lor.

Katarina Marinčič nu își propune să creioneze vreo „cronică comunistă”, ci putem spune că romanul ei este un fel de joc, e drept, savant, între ceea ce este cineva și ceea ce pare.

Dacă pandemia ne împiedică încă să călătorim, avem în cartea lui Codruț Constantinescu un exemplu de a călători „implicat”: mental și afectiv.

Yoko Ogawa este o observatoare fină a psihologiei ființelor marginale, într-un fel sau altul, și le recreează viața interioară, lăsându-le în același timp mereu un halou de mister.

În 2020, Doina Ruști ne propune volumul Paturi oculte, un roman metafizic tulburător și cu trimitere imprevizibilă la zilele noastre.

Cartea Anei Blandiana – Soră lume – ilustrează o Europă divizată, în care locuitorii „lagărului comunist” visau la Occident ca la Paradisul pierdut.

Mustața lui Dali și alte culori este un portret inedit, spectaculos și, în același timp, un elogiu adus artiștilor și faptului că ei ne înfrumusețează viața.

Valoarea romanului Devorarea cerului stă în explorarea resorturilor psihologice ale unei vârste a contradicțiilor, a experiențelor variate, autorul căutând ceea ce e cel mai adânc uman în eroii săi.