Alexandru Lazescu

Referendumul privind Brexit-ul (al cărui deznodămînt îl vom afla peste doar cîteva ore) este un moment de cotitură pentru UE care va lăsa urme semnificative în urma sa, indiferent de rezultat.

În noaptea de sâmbătă spre duminică un bărbat înarmat a ucis 50 de persoane şi a rănit alte 53 într-un club de noapte frecventat de comunitatea gay din oraşul american Orlando.

Multă lume cade, ca de obicei, în păcatul de a privi alegerile locale aproape exclusiv prin prisma celor din București. Unde, într-adevăr, liberalii au avut o prestație lamentabilă și un rezultat pe măsură.

În formatul limbajului de lemn ar trebui ca astăzi românii să-i aleagă pe cei mai cinstiți și mai pricepuți gospodari. Numai că asta au făcut și în trecut și, iată, în acest moment avem un număr record de astfel de "gospodari" aflați în anchete penale, arestați sau chiar condamnați.

Din multe puncte de vedere „afacerea Hexi Pharma“ seamănă bine cu Black Cube în privința mediatizării.

O campanie atât de anemică și un bazin de candidaturi previzibil nu poate decât să favorizeze PSD.

Discuția publică despre TVR e viciată de idiosincrazii, pasiuni politice combinate cu interese personale, informații eronate, jumătăți de adevăr și conflicte interne descărcate în mass-media.

Concursul Eurovision din acest an, a cărui finală a avut loc sîmbătă, la Stockholm (din care România a fost eliminată din cauza datoriilor de peste 15 milioane de Euro acumulate de către TVR la EBU, asociația care grupează televiziunile si radiourile publice din Europa, care este organizatorul evenimentului), a stîrnit deja o adevărată furtună mediatică cu conotații geopolitice.

Cheia de interpretare pentru titlu o găsim în SUA, în The Telegraph, într-o caricatură în care două gospodine discută în bucătărie: „Crud sau ars? Este ca alegerea între Trump și Clinton“.

Nu există practic la București nici măcar un singur lider de la vârful puterii care să dea impresia că știe cum să acționeze într-o situație de criză majoră.

Donald Trump, foarte probabilul candidat republican la alegerile prezidențiale americane, și-a expus la Washington ideile sale principale în materie de politică externă; ele au provocat îngrijorare în exterior dar și aplauze într-o parte a publicului american

Din toate punctele vedere Ciprian Ciucu avea biografia perfecta pentru postura de vîrf de lance a celor cheamți să dea la o parte vechea clasă politică românească, coruptă, clientelară, incompetentă și s-o înlocuiască cu una nouă, proaspătă, curată, profund atașată interesului public. Așa cum s-a cerut, nu-i așa, în stradă în cursul demonstrațiilor post-tragedia din clubul "Colectiv".

„Iluzia fantezistă a unei prietenii cu Putin face ca o posibilă victorie a lui Trump să fie dezastruoasă și pentru valorile și instituțiile americane“. (Timothy Snyder)

Fără a exclude neapărat ipoteza unor puseuri naționaliste, cazul Operei Naționale ilustrează însă mai degrabă un alt fenomen: enorma rezistență la schimbare existentă în zona instituțiilor publice românești, și nu doar în spațiul cultural.

În prima seară cînd a fost invitat la emisiunea lui Mihai Gâdea, la Antena 3 Marian Munteanu a avut o singură sincopă majoră într-un discurs altfel atent articulat, în care a evitat cu grijă declarațiile care ar putea stîrni controverse.

Dan Mihalache era perceput drept liantul unei relații subterane strânse a Palatului Cotroceni cu PSD.

Ce fel de lume lasă în ur­mă Barack Obama și la ce ne putem aștepta de acum înainte în ceea ce privește politica externă ame­ri­ca­nă?

Pentru adepții stângii progresiste oricine le pune în discuție temele și convingerile nu poate fi, prin definiție, decât un „fascist“, un „legionar“ sau un „nazist“ și trebuie demascat public.

Cu doar cîteva luni în urmă ne întrebam cum va arăta Europa după atacurile teroriste de la Paris. Acum, atentatele de la Bruxelles ne obligă, din nefericire, să repetăm interogația.

I-am putea vedea pe bucureșteni stând la coadă, entuziasmați să-l voteze pe Ludovic Orban? Greu de crezut.