Alexandru Lazescu

Există două reuniuni tradiționale importante cu reverberații mondiale la începutul fiecărui an.

La 30 ianuarie, președintele american Donald Trump a susținut, timp de 80 minute, primul său discurs despre „Starea Uniunii“.

Klaus Schwab, inițiatorul Forumului Economic Mon­dial de la Davos, a adus pe scenă o fanfară care a intonat un fel de salut îna­intea intervenției pre­ședintelui american. O dovadă că lumea a în­ce­put să se obișnuiască cu Donald Trump.

Semnificația vizitei premierului nipon în regiune trebuie înțeleasă drept o replică la desantul chinezesc din această parte a Europei.

Mulți sunt de acord că, în ciuda unor inadvertențe și erori, volumul Fire and Fury al lui Michael Wolff face o descriere în mare parte corectă a atmosferei haotice care domnea la Casa Albă după începerea mandatului lui Donald Trump.

În perioada Războiului Rece, asistam la o bătălie între două tipuri de narațiuni ideologice: capitalism vs. comunism, fiecare sistem pretinzând că este superior celuilalt. Acum lucrurile sunt mai complicate.

Cu situația internă aflată sub control ferm şi cu un prestigiu internațional în creștere mai ales printre regimurile autocratice, Vladimir Putin își poate permite să aștepte și să exploateze cu răbdare oportunitățile pe care i le oferă din plin evoluțiile pe plan internațional.

În ciuda controverselor legate de favorizarea fluxului migraționist masiv din 2015, nu par să existe deocamdată alternative serioase mai tentante în raport cu Angela Merkel pe scena politică germană.

Tendințele izolaționiste ale SUA, pe fondul retragerii din TPP, impredictibilitatea președintelui, ostilitatea sa față de aranjamentele multilaterale lasă cale liberă dominației Chinei.

Beijingul spune că modelul său economic este superior celui occidental bazat pe primatul forțelor pieței libere.

Rețeta e una simplă dar eficace: amplificarea unor resentimente istorice și promisiunea unui viitor luminos în care, în chip miraculos, mai toate problemele oamenilor își vor găsi rezolvarea

Autocrația meritocratică poate constitui o inspirație, ca model de societate, pentru țările în curs de dezvoltare, spune Beijingul.

Fanii lui Bernie Sanders sau Jeremy Cor­byn sunt indignați atunci când idolii lor sunt asemănați cu Donald Trump. Cu toa­te acestea, e foarte posibil ca impactul pri­milor să fie unul potențial mai sever, în sens negativ, decât cel imputat pre­șe­din­telui american.

Julian Assange și Edward Snowden, alături de RT și Sputnik, s-au implicat masiv în sprijinirea mișcării separatiste din Catalonia, punând în operă o strategie elaborată la Moscova.

Conform viziunii preşedintelui francez, o parte dintre țările din UE ar urma să se integreze într-un superstat, în care să fie declasate de la statutul de membri cu drepturi depline la acela de simple provincii.

Noua configurație politică de la Berlin nu pare să fie favorabilă ambițiilor integraționiste ale lui Emmanuel Macron pentru zona euro.

Președintele Comisiei Europene a pledat cu înflăcărare pentru aderarea României la spațiul Schengen în discursul său despre Starea Uniunii; însă acolo unde se iau deciziile nimeni nu pare să-l ia prea tare în serios.

România ar trebui să privească evoluțiile din Europa printr-o lupă nouă, a unei lumi în prefaceri profunde, în care vechile certitudini pur și simplu se evaporează.

Testul nuclear nord-coreean este mai degrabă un mesaj pentru China. Aceasta nu trebuie să se aștepte ca presiunile sale să determine Phenianul să renunțe la ambițiile militare nucleare.

Operațiunile de dezinformare, prin canale ca RT sau Sputnik, dar și pe rețelele sociale, demersurile de influențare a alegerilor sunt toate elemente ale unui război informațional în care regimurile autoritare, precum cele de la Moscova sau Beijing, sunt în avantaj pentru că pot exploata nestingherite vulnerabilitățile inerente în societățile deschise

Problema nu e discursul în sine, altfel remarcabil, ținut de președintele american în capitala Poloniei, ci credibilitatea vorbitorului.