Alexandru Lazescu

Alegerile din SUA nu au provocat niciodată atâtea controverse și pasiuni.

Să vorbești despre un potențial război civil postelectoral în Statele Unite părea până de curând o adevărată fantezie; dar iată că am ajuns în acest punct.

„Locurile de muncă verzi bine plătite” sunt iluzorii, iar prin renunțarea la combustibilii fosili se va ajunge la o dependență periculoasă de o resursă critică controlată de China: metalele rare.

În privința Chinei, UE rămâne dezbinată; deși împărtășește criticile Americii privind Beijingul, nu pare dispusă să i se alăture în confruntarea geopolitică.

Huawei nu este nici pe departe o simplă corporație de telecomunicații, privată și independentă, așa cum vrea să ne facă să credem, ci un instrument esențial al regimului comunist de la Beijing.

Intoleranța agresivă față de orice puncte de vedere contrare evidențiată și de linșajul mediatic la care a fost supus regizorul Cristi Puiu sunt semne ale unei îngrijorătoare degradări sociale.

Noua viziune a administrației Trump privind drepturile omului din perspectivă internațională se îndepărtează considerabil de la normele impuse în trecut de către stînga liberală.

Este uluitoare viteza cu care clivajele ideologice riscă să atace întregul edificiu instituțional al SUA și să pună serios sub semnul întrebării capacitatea de supraviețuire a modelului occidental.

Studiile de gen ca și alte „discipline” de același tip sunt în fapt exemple tipice de „pseudo-științe" cu o puternică amprentă ideologică.

În ultima sută de ani am avut trei momente de ruptură geopolitică majoră, provocate de fiecare dintre cele două războaie mondiale și de sfârșitul Războiului Rece; ne așteaptă un al patrulea.

Donald Trump a reacționat impulsiv, în maniera sa obișnuită, în conflictul cu Twitter, dar la fel de clar a fost evidențiat și partizanatul politic, dublul standard aplicat de rețelele sociale.

Noile reglementări și restricții vor face ca, în general, afacerile să fie gestionate mai ineficient și mai scump în timp, iar 10% din economie nu-și va reveni decât foarte greu, poate niciodată.

China a reușit în ultimul deceniu, manevrînd un grup important de state client, mai ales din Africa, să controleze cîteva organizații internaționale cheie din structura ONU, între care și OMS.

Pandemia venită din China va trece, însă va lăsa în urmă o severă criză economică și importante mutații geopolitice și geoeconomice, cu o puternică tendință spre de-globalizare.

Atracția, adesea „irezistibilă”, a retoricii socialiste obturează înțelegerea blocajelor structurale care au făcut ca acest model de societate și guvernanță să eșueze lamentabil în trecut.

Ar putea fi văzute proiectele lui Macron, o „Europă suverană” și inițiativa privind un nou aranjament de securitate cu Rusia, drept parte a unui demers de dezamericanizare a vechiului continent?

Supraviețuirea alianței occidentale va depinde de maniera în care SUA și aliații lor se vor poziționa față de China, iar respingerea sau îmbrățișarea Huawei devine testul esențial.

Abandonarea scepticismului și spiritului critic, elemente esențiale și definitorii, pentru civilizația occidentală, ar putea să aibă consecințe fatale.

Am plecat la drum în 1990 cu multe speranțe și incertitudini; terminăm parcursul de trei decenii cu la fel de multe îndoieli și incertitudini nu doar în privința noastră, ci și a lumii în care trăim.

SUA și o parte dintre aliați văd utilizarea echipamentelor Huawei, companie pe care o consideră un instrument al structurilor de securitate ale Beijingului, drept o gravă amenințare de securitate.

La trei decenii distanță de la momentele de grație care au marcat sfârșitul epocii comuniste, tot mai multe întrebări iau locul certitudinilor.