Alexandru Lazescu

Confruntați cu presiunile tot mai agresive venite dinspre Beijing, mulți dintre locuitorii din Hong Kong privesc cu nostalgie la perioada fostei jurisdicții britanice.

Posibile schimbări de substanță în relațiile euroatlantice, anunțate de semnale tot mai frecvente de la Berlin, de la Paris, dar și de la Washington, ne pun în fața unor dileme majore de securitate.

Atunci când abordează chestiuni de poziționare în contextul geopolitic global, Comisia Europeană evită cu desăvârșire să facă vreo referire la NATO, Statele Unite sau la partenariatul euro-atlantic.

Miopia strategică a lui Donald Trump și oportunismul europenilor, pentru care afacerile cu China au prioritate, ne-au adus într-un punct în care, din aliați, SUA și Europa ar putea să devină adversari.

Soarta Alianței euro-atlantice va depinde de alegerea Europei: se va alătura SUA în competiția împotriva Chinei sau va prefera să profite economic de pe urma tensiunilor dintre cele două părți.

Rezumând esența programului schițat de președintele Franței, soluția magică pentru toate marile probleme ale continentului, economice, sociale, recrudescența valului populist, este „mai multă Europă“.

Confruntați cu viziunea de politică externă a unui potențial președinte de tip Bernie Sanders, aliații Statelor Unite ar avea toate motivele să simtă lipsa lui Donald Trump.

În ciuda serioaselor tensiuni transatlantice, SUA și Europa par să se găsească totuși, deocamdată, pe aceeași lungime de undă atunci când vine vorba de poziționarea față de China.

Polemica legată de zidul de la granița cu Mexicul expune deplasarea democraților spre extrema stângă.

Haosul politic de la Londra sau de la Washington servește de minune și Chinei, și Rusiei.

Sunt destule semne că ne aflăm aproape de un sfârșit de capitol pentru actuala ordine internațională, pentru un model de societate și poate chiar pentru tipul actual de civilizație umană.

Întrebarea fundamentală a UE: este adâncirea integrării politice soluția magică pentru rezolvarea crizelor interne sau, din contra, este un demers cu consecințe și riscuri geopolitice greu de evaluat?

În timp ce fracturile sociale si politice de pe continent se amplifică unii lideri europeni par fascinați de proiecte iluzorii, total rupte de realitate, precum Pactul pentru Migrație.

Cât de credibile ar putea fi niște garanții de securitate oferite de UE, în absența SUA și a Marii Britanii? Flancul de Est, din imediata vecinătate a Rusiei, le privește cu mare scepticism.

Paradoxal, dar, din punctul de vedere al păstrării distanței UE față de Rusia, s-ar putea ca toți cei din Est care au criticat-o virulent pe dna Merkel, din cauza imigrației, să fie cei care o vor regreta.

Eventuala hegemonie franco-germană post-Brexit va accentua suspiciunile în interiorul UE și va crea destule tensiuni interne, și nu doar pe relația Est–Vest.

Sunt metodele agresive utilizate de Donald Trump în relația cu partenerii occidentali cea mai bună cale de a construi o coaliție care să reacționeze unitar în confruntarea cu Beijingul?

Diviziunile tot mai accentuate care separă Estul de Vestul continentului riscă să provoace o dinamică geopolitică distructivă care găsește România într-o postură extrem de nefavorabilă, și din punctul de vedere al climatului politic intern, și din cel al contextului internațional.

O eventuală axă ruso-chineză ar putea contesta supremația americană pe trei componente esențiale: domeniul militar, statutul dolarului de monedă de referință a lumii și dominația corporațiilor tehnologice.

Cu fiecare pas făcut de o parte și de alta a Atlanticului, există riscul să se ajungă într-un punct fără întoarcere în care să asistăm la dizolvarea definitivă a parteneriatului euroatlantic.

Henry Kissinger crede că o comunitate atlantică divizată va transforma Europa într-un apendice al Eurasiei, plasând-o sub controlul Chinei.