Alexandru Lazescu

Julian Assange și Edward Snowden, alături de RT și Sputnik, s-au implicat masiv în sprijinirea mișcării separatiste din Catalonia, punând în operă o strategie elaborată la Moscova.

Conform viziunii preşedintelui francez, o parte dintre țările din UE ar urma să se integreze într-un superstat, în care să fie declasate de la statutul de membri cu drepturi depline la acela de simple provincii.

Noua configurație politică de la Berlin nu pare să fie favorabilă ambițiilor integraționiste ale lui Emmanuel Macron pentru zona euro.

Președintele Comisiei Europene a pledat cu înflăcărare pentru aderarea României la spațiul Schengen în discursul său despre Starea Uniunii; însă acolo unde se iau deciziile nimeni nu pare să-l ia prea tare în serios.

România ar trebui să privească evoluțiile din Europa printr-o lupă nouă, a unei lumi în prefaceri profunde, în care vechile certitudini pur și simplu se evaporează.

Testul nuclear nord-coreean este mai degrabă un mesaj pentru China. Aceasta nu trebuie să se aștepte ca presiunile sale să determine Phenianul să renunțe la ambițiile militare nucleare.

Operațiunile de dezinformare, prin canale ca RT sau Sputnik, dar și pe rețelele sociale, demersurile de influențare a alegerilor sunt toate elemente ale unui război informațional în care regimurile autoritare, precum cele de la Moscova sau Beijing, sunt în avantaj pentru că pot exploata nestingherite vulnerabilitățile inerente în societățile deschise

Problema nu e discursul în sine, altfel remarcabil, ținut de președintele american în capitala Poloniei, ci credibilitatea vorbitorului.

19 dintre participanți s-au aflat în opoziție deschisă cu America pe tema comerțului internațional și a schimbărilor climatice.

Pe termen lung, o decuplare mult mai amplă, în plan geopolitic, militar și diplomatic, a „anglo-sferei“ de Europa Continentală va însemna în esență că „lumea occidentală“, în maniera în care o privim astăzi, va înceta să mai existe în realitate.

O vizită la Casă Albă a președintelui sau primului ministru român a fost întotdeauna încadrată într-un registru special, disecată pe toate părțile. Este văzută ca un fel de consacrare definitivă și irevocabilă a unui lider politic autohton.

Decizia lui Donald Trump de a retrage SUA din Acordul de la Paris este o imensă gafă geopolitică de imagine care va eroda serios influența globală a Americii.

Retorica agresivă a lui Trump va da amploare curentelor din Europa care doresc decuplarea de America.

Rămâne de văzut cum va suporta Donald Trump șocul trecerii de la „basmul saudit“ și de la teritoriul prietenos din Israel către o Europă sceptică, ostilă, care îl privește drept un personaj derizoriu, total nepregătit pentru poziția pe care o ocupă.

Între spațiul care descrie din punct de vedere geografic Europa și cel politic, economic, instituțional pe care îl vor ocupa în viitor actualele state membre ale UE vor exista diferențe consistente.

Cât de garantată mai este ancorarea Europei de Est în spațiul occidental?

Pentru România, o previzibilă victorie a lui Emmanuel Macron este „cea mai puțin proastă variantă posibilă“.

Este foarte puțin probabil ca politica adoptată la nivelul Casei Albe să rezolve criza coreeană.

Nici nu a început procesul de negociere cu UE și deja Londra se confruntă cu câteva crize importante: potențiala secesiune a Scoției și Irlandei de Nord, plus chestiunea Gibraltarului.

Cele cinci scenarii avansate de Jean-Claude Juncker nu au fost decât niște simple exerciții de relații publice. Se știa foarte clar de la început care va fi opțiunea aleasă.

Simpatia față de Trump a devenit toxică nu doar pentru alegătorii nehotărâți, ci chiar și pentru o parte dintre simpatizanții partidelor antisistem.