Alexandru Lazescu

Imperativele ideologice progresiste ale politicii externe a administrației Biden se lovesc de realitatea geopolitică în care și Rusia, și China sunt tot mai abile în a eroda influența SUA în Orient.

Un Vest fragmentat și măcinat de tensiuni interne se confruntă cu o redutabilă axă China-Rusia al cărei obiectiv este demantelarea sistemului instituțional și financiar global de sorginte occidentală.

Este atacul lansat de Meghan Markle asupra monarhiei britanice o întîmplare izolată sau un episod din demersul stîngii radicale de a distruge simbolurile instituționale ale civilizației occidentale?

Multe dintre opiniile experților despre ceea ce ar trebui să facă noua administrație de la Washington ignoră complet noua realitate geopolitică și sunt impregnate de o doză masivă de idealism utopic.

Acțiunile și tonul retoricii de la Moscova și Beijing, tot mai agresive, sunt semnul unei încrederi în creștere că demersul de reconfigurare a ordinii geopolitice are tot mai bune șanse de succes.

Închinându-se slugarnic în fața Chinei, elitele corporatiste și culturale occidentale anunță că sunt dispuse la orice compromisuri pentru a-și prezerva în continuare beneficiile globalizării.

Dacă nu se iese din cercul vicios care împinge guvernele către continuarea măsurilor restrictive severe ce ignoră riscurile economice și societale, pandemia va avea urmări potențial catastrofale.

2020 ar putea fi anul care a marcat sfârșitul conceptului de „lume occidentală”, chiar dacă prin cărți, conferințe sau articole de presă sintagma va continua să mai fie utilizată în mod inerțial.

Impresia creată nu doar la Beijing, ci și printre unii aliați din Asia este aceea a unei derive a Americii.

Alegerile din SUA nu au provocat niciodată atâtea controverse și pasiuni.

Să vorbești despre un potențial război civil postelectoral în Statele Unite părea până de curând o adevărată fantezie; dar iată că am ajuns în acest punct.

„Locurile de muncă verzi bine plătite” sunt iluzorii, iar prin renunțarea la combustibilii fosili se va ajunge la o dependență periculoasă de o resursă critică controlată de China: metalele rare.

În privința Chinei, UE rămâne dezbinată; deși împărtășește criticile Americii privind Beijingul, nu pare dispusă să i se alăture în confruntarea geopolitică.

Huawei nu este nici pe departe o simplă corporație de telecomunicații, privată și independentă, așa cum vrea să ne facă să credem, ci un instrument esențial al regimului comunist de la Beijing.

Intoleranța agresivă față de orice puncte de vedere contrare evidențiată și de linșajul mediatic la care a fost supus regizorul Cristi Puiu sunt semne ale unei îngrijorătoare degradări sociale.

Noua viziune a administrației Trump privind drepturile omului din perspectivă internațională se îndepărtează considerabil de la normele impuse în trecut de către stînga liberală.

Este uluitoare viteza cu care clivajele ideologice riscă să atace întregul edificiu instituțional al SUA și să pună serios sub semnul întrebării capacitatea de supraviețuire a modelului occidental.

Studiile de gen ca și alte „discipline” de același tip sunt în fapt exemple tipice de „pseudo-științe" cu o puternică amprentă ideologică.

În ultima sută de ani am avut trei momente de ruptură geopolitică majoră, provocate de fiecare dintre cele două războaie mondiale și de sfârșitul Războiului Rece; ne așteaptă un al patrulea.

Donald Trump a reacționat impulsiv, în maniera sa obișnuită, în conflictul cu Twitter, dar la fel de clar a fost evidențiat și partizanatul politic, dublul standard aplicat de rețelele sociale.

Noile reglementări și restricții vor face ca, în general, afacerile să fie gestionate mai ineficient și mai scump în timp, iar 10% din economie nu-și va reveni decât foarte greu, poate niciodată.