Alexandru Lazescu

Apelurile la abordări globale responsabile sună bine la nivel de discurs, dar sunt în totală contradicție cu realitățile unei lumi în care competiția pentru putere și resurse are prioritate.

O serie de dezvăluiri făcute de o fostă angajată Facebook are reverberații majore pe ambele maluri ale Atlanticului.

China va fi principalul beneficiar al unor politici occidentale complet nerealiste care își propun ambițioase ținte neutrale de emisii de carbon.

Indiferent cine va fi noul cancelar, principalul beneficiar va fi Macron, care va avea o mult mai mare libertate de mișcare în promovarea proiectului Europei suverane.

Evenimentele din Afganistan vor avea efecte globale majore. Vom asista oare la unul dintre acele momente de cotitură din istorie care anunță începutul sfîrșitului unei lumi?

Când țările în care se aplică politicile socialiste ajung în ruină economică și la proteste reprimate brutal, falanga progresistă ne explică că motivul este că nu se aplică cu adevărat socialismul.

În Europa și în America, spre deosebire de Asia, interesul din spațiul universitar pentru domeniile științelor și ingineriei este în declin de o bună bucată de vreme.

Aniversarea a 100 de ani de la crearea Partidului Comunist Chinez i-a dat prilejul lui Xi Jinping să-şi reafirme controlul absolut asupra ţării şi să reitereze ambiţiile globale ale Chinei.

Comunicatele agreate la G7, critice față de Rusia și China, nu sunt nici pe departe o garanție că SUA și europenii se vor găsi pe aceeași baricadă în marile confruntări geopolitice ale momentului.

Niall Ferguson demontează mitul că liderii mai degrabă decît aparatele birocratice rigide poartă vina pentru eșecuri în gestiunea catastrofelor, așa cum s-a întâmplat și în pandemia de COVID-19.

Abandonarea scepticismului și spiritului critic, elemente esențiale și definitorii, pentru civilizația occidentală, ar putea să aibă consecințe fatale.

Ceea ce s-a întîmplat recent la granița Ucrainei poate fi văzut și în contextul unui demers comun al Rusiei și Chinei de dezagregare a ordinii internaționale actuale.

Imperativele ideologice progresiste ale politicii externe a administrației Biden se lovesc de realitatea geopolitică în care și Rusia, și China sunt tot mai abile în a eroda influența SUA în Orient.

Un Vest fragmentat și măcinat de tensiuni interne se confruntă cu o redutabilă axă China-Rusia al cărei obiectiv este demantelarea sistemului instituțional și financiar global de sorginte occidentală.

Este atacul lansat de Meghan Markle asupra monarhiei britanice o întîmplare izolată sau un episod din demersul stîngii radicale de a distruge simbolurile instituționale ale civilizației occidentale?

Multe dintre opiniile experților despre ceea ce ar trebui să facă noua administrație de la Washington ignoră complet noua realitate geopolitică și sunt impregnate de o doză masivă de idealism utopic.

Acțiunile și tonul retoricii de la Moscova și Beijing, tot mai agresive, sunt semnul unei încrederi în creștere că demersul de reconfigurare a ordinii geopolitice are tot mai bune șanse de succes.

Închinându-se slugarnic în fața Chinei, elitele corporatiste și culturale occidentale anunță că sunt dispuse la orice compromisuri pentru a-și prezerva în continuare beneficiile globalizării.

Dacă nu se iese din cercul vicios care împinge guvernele către continuarea măsurilor restrictive severe ce ignoră riscurile economice și societale, pandemia va avea urmări potențial catastrofale.

2020 ar putea fi anul care a marcat sfârșitul conceptului de „lume occidentală”, chiar dacă prin cărți, conferințe sau articole de presă sintagma va continua să mai fie utilizată în mod inerțial.

Impresia creată nu doar la Beijing, ci și printre unii aliați din Asia este aceea a unei derive a Americii.