Brâncuși la Timișoara

Pentru Timișoara, anul 2023 reprezintă până în momentul de față un traseu de articulare a unor evenimente, acțiuni, situații și expoziții în sfera culturală extrem de diverse care au oferit o tonalitate proeminentă atmosferei întregului context al Capitalei Europene a Culturii. Prin intermediul artei și al acestui context favorabil, Timișoara devine un real catalizator de proiecte și inițiative, iar din circuitul expozițiilor de artă care s-a conturat pe parcursul acestui an, amintesc: Paul Neagu. O retrospectivă, un proiect complex și atent organizat de Salonul de Proiecte; Victor Brauner. Invenții și magie, o expoziție organizată de Fundația Art Encounters și partenerii săi; Chronic Desire – Sete cronică, expoziția oficială de deschidere a Timișoara - Capitală Europenă a Culturii în 2023, Mircea Nicolae - Lucruri mărunte, lucruri prețioase, un proiect demarat de Salonul de Proiecte; Corpul imposibil semnat de Adrian Ghenie, expoziție prezentată în cadrul pavilionului Isho; My Rhino is Not a Myth. art science fiction, un proiect pentru a 5-a ediție a Bienalei Art Encounters curatoriat de Adrian Notz în colaborare cu un cerc tânăr de curatori; Performing 89, expoziție de cercetare curatoriată de Alina Șerban și organizată de Institutul Prezentului; Individual compus, un organism expozițional propus și demarat de SAC - Spațiul de Artă Contemporană etc.

 Un moment mult așteptat în acest an are de-a face cu expoziția vernisată în 30 septembrie și intitulată Constantin Brâncuși. Surse românești și perspective universale, un proiect curatoriat de istoricul de artă, muzeograful și cercetătorul de la Muzeul Național de Artă Modernă Centre Pompidou din Paris, Doina Lemni. Trecerea în revistă de mai sus a proiectelor expoziționale care au tapetat întregul scenariu al anului are ca scop evidențierea modului în care Timișoara devine o platformă unde dialogul în jurul artei tranzitează de la un discurs contemporan la unul istoric. Astfel devine extrem de relevantă întâlnirea cu proiectul Brâncuși de la Muzeul Național de Artă din Timișoara, care completează într-un mod coerent circuitul expozițiilor amintite.

Având ca model momentul de la Europalia din Bruxelles în 2019, respectiv Constantin Brâncuși. Sublimarea formei, curatoriat tot de Doina Lemni, la inițiativa lui Ovidiu Șandor, președintele Fundației Art Encounters și care devine comisar în cazul de față, ia naștere acest proiect tot în jurul subiectului Constantin Brâncuși, dar de această dată atenția generală este orientată către tranziția artistului din cultura românească în zona occidentală și modul în care printr-o anumită selecție de opere poate fi sesizată o traiectorie ascendentă a artistului din poziția unui om modest de la țară la statutul unui artist recunoscut internațional. Expoziția este organizată de Fundația Art Encounters în colaborare cu Institutul Francez din Timișoara, Muzeul Național de Artă din Timișoara și Consiliul Județean Timiș, un cumul de forțe care a făcut posibil acest proiect, marcând o distanță de aproximativ 53 de ani de la ultima retrospectivă Constantin Brâncuși care a avut loc în perioada de relaxare politică din 1970, în București. Important de specificat este și faptul că, chiar dacă bugetul acestei expoziții nu se poate compara cu cel din cadrul expozițiilor dedicate lui Brâncuși din anii 1990 care au avut loc la Muzeul Tate și Muzeul Guggenheim, suma alocată a fost gestionată în așa fel încât atât discursul curatorial să poată fi materializat prin difuzarea operelor selectate, cât și standardele de echipare și dezvoltare a infrastructurii muzeului să fie ridicate.

Aspectul și scenografia spațiului în raport cu lucrările selectate pentru acest eveniment au fost gândite și proiectate de arhitectul Attila Kim, care a colaborat cu Doina Lemni pentru găsi soluții la complexitatea zonelor de expunere, spațiul muzeului fiind unul plin de intrări și foarte multe ferestre. Un ingredient aparte în această expoziție este aportul fotografic din seria fotografiilor pe care Brâncuși le-a realizat în timpul vieții sale, încercând și exersând să surprindă exact ceea ce dezvolta în sculpturile sale prin diferite compoziții și studii ale luminii. Astfel, privitorii erau inițiați prin intenția artistului care se rezuma în a-și explica arta prin intermediul registrului fotografiei. Luând în considerare acest detaliu, nu întâmplător sala barocă a Muzeului Național de Artă din Timișoara a fost abordată de Attila Kim printr-o atmosferă apropiată unei camere obscure, aluzie la spațiul de developare pe care Brâncuși îl numea „camera neagră” și pe care l-a construit în propriul atelier pentru a-și materializa cadrele imortalizate ale sculpturilor mereu repoziționate și regândite în lumina atelierului său.

În cadrul expoziției Constantin Brâncuși. Surse românești și perspective universale se regăsesc diferite medii pe care artistul le-a abordat de-a lungul vieții, respectiv sculptură, desen, fotografie, proiecție video, care sunt distribuite, amplasate și structurate pe serii de lucrări. Prin logistica și operațiunea de achiziție temporară sunt prezentate opere care provin din diferite surse muzeale, precum Fundația Guggenheim, Centre Pompidou din Paris, Tate, Muzeul Național de Artă al României, Muzeul de Artă Craiova, dar și din diverse colecții private. În ansamblul sculpturilor se regăsește și perioada de început a artistului, care, deși născut la Hobița în 1876, studiază la Școala de Arte Frumoase din București unde în 1902 își finalizează studiile în manieră academică, perioadă care l-a ajutat să-și susțină practica artistică de început prin diverse busturi realizate la comandă și achiziționate ulterior de susținătorii săi români, așa cum relatează Doina Lemni în diferite rânduri.

 Deși atras de abordarea academică a formei și a conținutului vizual tradițional în artă pe care are ocazia să și-o dezvolte în atelierul sculptorului francez Auguste Rodin în 1907, Brâncuși devine profund preocupat de influențele moderne ale gândirii și ale expresiei artistice odată ce ajunge în contact cu avangarda tânără din Paris de la începutul secolului XX. Printre lucrările-cheie prezente în această expoziție de la Timișoara se află seria păsărilor, printre care Pasărea Măiastră și Pasărea în Văzduh, un motiv sensibil de care Brâncuși era foarte preocupat pentru a reda subtilitatea zborului, urmând seria coloanelor, în muzeu regăsindu-se o coloană din lemn împrumutată pentru prima dată de la Centre Pompidou, motivul coloanei fiind inspirat de șurubul de teasc din tradiția stoarcerii strugurilor și obținerea uleiurilor din diferite semințe. Unul dintre cele mai spectaculoase exponate, propus de Doina Lemni, este Piatra de Hotar realizată în 1945, care face parte din seria sărutului, Brâncuși dedicând această lucrare evenimentelor politice din acea perioadă, în care România pierde Basarabia și o parte din Bucovina, așa cum relatează curatorul expoziției.

Contribuția pe care Constantin Brâncuși o deține în istoria artei are de-a face atât în ceea ce privește moștenirea materială a lucrărilor sale, cât și viziunea pe care și-a conturat-o de-a lungul carierei sale, care a devenit reper pentru alte generații de artiști. Influențele lui Brâncuși se pot regăsi în nenumărate practici artistice, câteva exemple în această direcție fiind: Donald Judd, Dan Flavin, Joel Shapiro, Ellsworth Kelly, Martin Puryear, Carl Andre, Richard Serra, Lynda Benglis, Paul Neagu și alții.   

Expoziția din Timișoara, Constantin Brâncuși. Surse românești și perspective universale, predă ștafeta anului următor, expoziția fiind deschisă publicului până în 28 ianuarie 2024, responsabilizând orașul de a-și păstra același tip de energie, cu ritm și implicare în privința colaborărilor și a inițiativelor cel puțin pe scena cultural-artistică locală. //

MIHAI TOTH este artist vizual, membru fondator Baraka Artist, doctorand în cadrul Facultăţii de Arte și Design din Timișoara