Opinii

Cel mai important catalizator al transformării imaginarului nipon a fost agresiunea rusă asupra Ucrainei.

În raport cu regatul pierdut, dar niciodată uitat, al libertății, omul trăiește, existențial vorbind, ca un rege într-un exil aproape neîntrerupt. El este, cum scria Pascal, „un rege deposedat“.

Anul 2022 se încheie exact cum a început: prost.

Nicicând după 1989 România nu a fost pe mâini mai proaste, într-un moment istoric atât de riscant cum este cel pe care îl trăim.

Tabloul dezolant al unui sistem unde educația nu mai are altă funcție decât să sune bine într-un program politic de adormit copiii nu lasă loc, din păcate, de prea multă speranță.

A doua agresiune a Rusiei contra Ucrainei, dar și eșecul intrării în Schengen au fost folosite în politica noastră internă pentru a obține consens. Cu rezultate incerte.

Lecțiile lui azi le vom învăța mâine. Să sperăm că în acest mâine nu vom uita nici povestea – adesea dureroasă – a lui ieri.

Prima lecție pe care europenii au fost nevoiți să o învețe pe calea cea grea este că lumea nu funcționează după regulile internaționale decât dacă aceste reguli sunt susținute de forță.

Anul viitor va fi marcat de o intensificare a tensiunilor geopolitice și a bătăliei globale pentru resurse și influență, care în 2022 a intrat într-o fază critică.

Noua politică a Franței spre Est, resetarea politicii orientale a Germaniei sunt factori favorizanți pentru Republica Moldova.

Cum vom putea gestiona o societate în care o mare parte se deplasează tot mai departe de vreo înțelegere comună a realității e greu de spus, dar cel mai probabil trebuie deja să ne pregătim.

La scară mare, se poate spune că politica Austriei este, inevitabil o politică mică și provincială. Prin comparație, însă, politica românească este iremediabil mică și provincială.

Din cauza unor deficiențe structurale, tolerate prea ușor de un electorat superficial și majoritar amoral, vom fi întotdeauna vulnerabili în fața unor jocuri cinice de putere la nivel internațional

Eșecul campaniei pentru Schengen nu trebuie să ne supere prea tare. El ne-a permis să aflăm câteva lucruri noi despre ceilalți europeni. Sau, mai degrabă, unele vechi despre noi.

Dacă n-avem exclusivitatea ideilor, dacă ele sunt oricând simultan și ale noastre, și ale altora, de ce ne sfâșiem pentru ele?

Tăcerea complice a magistraților are prețul ei și se traduce în neîncredere și lipsă de respect.

La capitolul stabilitate stăm bine: PSD este același partid al lui Ion Iliescu și al lui Liviu Dragnea, cu aceleași obsesii comunistoide.

Rezervele unor state referitoare la țara noastră relevă importanța apartenenței europene în cazul unui stat cu o corupție sistemică, așa cum se arată a fi România.

În locul unui bilanț, premierul a oferit un mesaj video de patru minute în care se laudă pentru siguranță, stabilitate și predictibilitate. Poate e bine să ne amintim cu cine avem de-a face...

Plafoanele de preț se pot impune doar ca sancțiune, și pentru gaz, și pentru petrol, doar pentru energia din Rusia, și cam atât. În rest, pârghiile pe care le are Bruxelles-ul sunt destul de limitate.

Vreme de milenii, economia, cu producția ei, a reprezentat deopotrivă realul palpabil și – prin activitatea la care solicita – unificatorul comunitar. Acum a ajuns aproape cu totul volatilă.