Opinii

De mai bine de două săptămâni, rușii au lansat o campanie de atacuri cu rachete și drone iraniene asupra infrastructurii civile a Ucrainei.

Pierderea majorității în Congres va obliga Casa Albă să se consacre în următorii doi ani politicii externe și celei de apărare.

Marea Britanie, bastion secular al democrației și al eficienței economice, a ajuns sub blestemul chinezesc al „vremurilor interesante”, de sub care nu se știe când și cum va ieși.

În timp ce în Ucraina sunt bombardați civilii și infrastructura civilă, pe social media se duce un război informațional în jurul susținerii Ucrainei în special prin livrarea de arme și echipamente militare

Finanțarea partidelor și justificarea cheltuielilor făcute de acestea sunt o temă majoră de sociologie politică. Urmărind sursele și destinațiile banilor, se poate teoretic stabili o filiație de rețele.

Dacă prin „pace” înțelegem un tratat internațional cu garanții și ratificat de parlamente, mă îndoiesc că o pace între Ucraina și Rusia este posibilă în următorii ani și chiar decenii.

În pană de idei și cu exces de ticăloșie, liberalii și-au găsit pentru toate făcutele și nefăcutele țapul ispășitor: USR.

Domnia legii nu e decât un pretext transparent, iar pledoaria pentru „valori”, competență, selecție meritocratică, „adevăr” se așază mereu sub umbra dublului standard.

Sub conducerea lui  Xi Jinping, tehnologiile de vârf au devenit un instrument strategic pentru extinderea controlului Partidului Comunist asupra societății și în demersul de obținere a hegemoniei globale.

După o lungă perioadă în care guvernul părea să fi uitat de intrarea în Schengen, acest vechi obiectiv a fost readus pe agenda dezbaterii politice, pentru a fi transformat în stearpă propagandă.

Thierry Wolton: Comunismul a predicat în teorie egalitatea, dar regimul comunist este cel mai anti-egalitar din câte au existat vreodată, pentru că are dreptul la viață și moartea supușilor săi.

Pe lîngă societatea post-adevăr (post-truth society), contextul în care ne regăsim astăzi mai are o fațetă, aceea de grifter society – societate a escrocilor.

Un obiectiv al lui Macron este și stimularea europenilor pentru rezolvarea crizelor de pe propriul continent fără a mai fi nevoie de a face apel la puteri exterioare.

În Est, problematica publică e una de esență națională. În Vest, statul național s-a stabilizat de așa manieră încât a reușit să mute accentul de pe gloria națiunii pe prosperitatea cetățenilor săi.

Când vorbesc despre teritorii contra pace pentru că Putin ar putea lua decizia irațională de a lansa un atac nuclear, acești analiști și lideri nu fac decât să cedeze șantajului nuclear rusesc.

Un exemplu de manual a ocazionat recent profilarea la scară globală a doi șefi de stat contemporani, într-o perfectă antiteză: Elisabeta a II-a și Vladimir Putin.

Ministrul Cîmpeanu nu s-a prăbușit singur, ci trăgând după el șandramaua numită „România educată”, proiectul moșmondit în cotloanele palatului Cotroceni.

Sistemul educației e suprareglementat. Legea adoptată în 2011 a fost modificată de zeci de ori. Cîmpeanu a propus două legi noi. Să fie aceasta soluția corectă? Sau există o alta?

Legile sunt amendate și amenajate după chipul și asemănarea clientului zilei, educația se croiește în funcție de interesele de business ale unuia sau altuia din antreprenorii în domeniu.

Rețelele sociale dau unor legiuni de idioți dreptul să vorbească când pe timpuri vorbeau doar în vreun bar după un pahar de vin, fără să dăuneze comunității.

Poate straniu, poate nu, ceea ce ne separă – globalismul – e, în fapt, exact ceea ce ne unește.