Opinii

Nu din exterior pier civilizațiile, ci – așa cum observa Hegel cândva – ele sunt învinse dinăuntru, de propria inconsecvență și abandonarea spiritului care le-a călăuzit în epoca măreției lor.

PNL e singurul în acest moment care poate spune stop iresponsabilității populiste a PSD, opunându-se măsurilor care secătuiesc bugetul de stat. Dar pentru asta are nevoie de o altă echipă de conducere.

Se dovedește din nou că nici PNL, nici PSD nu au soluții pentru problemele cetățenilor, fie că este vorba de pensii, de evaziune sau de fiscalitate.

Miza alegerilor din 2024 va fi, de fapt, păstrarea României pe o linie pro-occidentală sau deraierea ei de la aceasta, cu consecințe dramatice incalculabile.

Pe fondul crizei modelului economic german asistăm la o ascensiune a formațiunilor populiste de stânga și de dreapta, antiamericane, pro-rusești, foarte critice față de sprijinul oferit Ucrainei.

Anul 2024 aruncă electoratul României într-o mare dilemă, actualizată și îmbogățită o dată la patru/cinci ani: ce mai rămâne de ales din oferta electorală atât de problematică?

În 2023, Klaus Iohannis a apărut în public în fix 100 de zile. În celelalte 216, a fost absent. Acum a plecat zece zile într-un safari politic african finanțat de la buget. Cu bani puși la secret.

Ce rămâne din decizia publică în epoca domniei opiniei, mai ales în media?  Ce mai poate risca să hotărască politicianul, care știe că orice decizie rațională de azi poate deveni mâine cel puțin caducă?

Comunitățile evreiești s-au redus în mare parte a lumii, în special în Europa. Antisemitismul e instrumentalizat politic mai ușor când e fondat pe mituri și prejudecăți, deci când e fără evrei.

Un semnal important este dat în raportul franco-german pe tema extinderii și reformei Uniunii Europene și se referă la generalizarea principiului cipriot, legat de situațiile de „litigiu teritorial”.

Propaganda Hamas a câștigat războiul, nu numai în lumea arabă, dar și în aproape tot Sudul Global, și în cercurile de stânga din Occident.

Se scrie foarte rar despre cei care, de fapt, stau în culisele facerii lucrurilor, dar sunt, în realitate, sisifii lor. Acest articol este și o dedicație indirectă pentru aceștia, toți.

Electoratul pare anesteziat. Mulți pun asta pe seama îngrozitoarelor tensiuni din ultimii ani, pandemie, războaie care amenință să se extindă. Cred că mai degrabă este vorba de lipsa de orizont.

Multe calcule și puțini oameni noi pentru europarlamentare. De teme și idei încă nu vorbim. Sigur este că lupta va fi dură și grea. Meciul se joacă, deși echipele nu au fost încă definitivate.

Renunțarea la rectificarea bugetară și utilizarea, prin hotărâri de guvern (HG), a Fondului de rezervă al Guvernului amenință democrația financiară a țării.

Discuția privind meditațiile nedeclarate este atât de veche, încât coincide cu istoria învățământului din ultimii 50-60 de ani.

În weekend, palestinienii din București au strigat Allah Akbar, iar luni asistentul unei deputate AUR a fost prins de DNA luând mită. Așa a început o săptămână politică oarecare.

Politica – și cea la nivel local, și cea globală – e, în fond, arta răului celui mai mic. Și atât timp cât facem ceva pentru a reduce răul înseamnă că nu am căzut cu totul în puterea lui.

O ierarhizare clară apare între cele două războaie, Rusia-Ucraina și Israel-Hamas, iar aceasta se manifestă nu numai pe planul mediatic, dar și pe planul percepțiilor amenințării.

Reacția palidă a instituțiilor, universități, mass-media, structuri guvernamentale, față de manifestările ample de extremism islamic scot în evidență criza structurală din societățile occidentale.

Dacă Israelul clipește primul în acest conflict sub presiunea axei tiraniilor, acest lucru ar duce inevitabil la slăbirea Statelor Unite, obiectivul unor țări precum Rusia, China, Turcia sau Iran.