Raluca Alexandrescu

Prestația deplorabilă a candidatei cotate azi cu 2,68% din voturi a semănat și mai multă confuzie într-un tablou oricum dominat de incertitudine, de confuzie și frică.

Ca să vedem în ce măsură păgânismul distruge umanismul democratic, e necesar să observăm apetitul pe care liderii politici de la noi și de aiurea îl au pentru devorarea cadrului instituțional rațional.

Fanii neaoși ai MAGA par să nu realizeze că trumpismul 2.0 nu (mai) e tranzacțional, ci abuziv și unilateral și pare să-și ia inspirația din modelul hegemonic al defunctului Pact de la Varșovia.

În comunitățile sărăcite, neglijate, disprețuite și fără perspectivă, ideologia putinistă și, mai nou, MAGA vor continua să prospere, pentru că se întâlnesc organic cu obscurantismul autohton.

Ne place sau nu, suntem într-un sistem global care ne pune față în față cu marile dificultăți ale educației în noua revoluție digitală. Și cu Putin, Trump et alii ante portas...

Discursul lui J.D. Vance a mers ca o mănușă pe linia de argumentație folosită de vocile AUR și georgesciene.

Majoritatea covârșitoare a clasei politice, inclusiv partea așa-zis „proeuropeană”, trage în aceeași direcție. „Je suis Georgescu” este noua deviză a politicienilor români.

Cu fiecare ieșire publică, Georgescu ține să apară ca un vehicul propagandistic perfect pentru interesele Kremlinului.

Sfârșitul anului 2024 a adus din ce în ce mai multe exemple de depășiri ale liniei roșii în practicile politice românești.

În timp ce „prooccidentalii” se chinuie să-și împartă ministerele și să refacă jocul în spirit combinatoriu tradițional, ultraconservatorii nu pierd vremea.

Oricare ar fi dedesubturile reale ale implicării Moscovei în toată afacerea Georgescu, un lucru este totuși absolut clar: s-a bucurat de haosul și de promovarea unui astfel de personaj.

Rezultatele alegerilor indică o realitate politică ce nu mai poate fi ignorată: naționalismul mesianic 3.0 (Căpitanul pe TikTok) a devenit un curent dominant în opțiunile electorale.

Modelul american se identifică din ce în ce mai mult, la nivelul discursului public românesc, cu modelul MAGA sau cu un model suveranist, protecționist, cu naționalismul de tip religios.

Finanțarea prevăzută să mențină independența partidelor în raport cu interese corporatiste  sau private obscure se transformă într-un jaf voios din banul public, cu toate acoperirile legale necesare.

Contextul internațional nu stimulează o antantă democratică, iar idealul cetățenilor liberi și egali care se ocupă rațional de treburile comune se îndepărtează din ce în ce mai mult de realizare.

Cei zece ani de regim Iohannis nu se sfârșesc prea bine, din perspectiva calității democrației, care a lăsat oricum de dorit în multe episoade esențiale și definitorii ale acestei perioade.

La ce mai folosește distincția doctrinară de manual, atunci când toți se bulucesc pe segmentul tradiție/patrie/credință, iar ce mai rămâne se prosternează în fața capitalismului în varianta lui de început.

Ciclu electoral după ciclu electoral, acesta a fost păcatul originar al „opoziției democratice” în România: alegătorii noștri sunt mai inteligenți decât ai lor.

Parlamentul European este ultima scenă unde se etalează ceea ce în România a devenit un spectacol cotidian.

Nu există la ora actuală politici publice convingătoare și eficiente la nivel național sau local pentru a crește calitatea actului educațional în mediul rural, deși fenomenul este semnalat de mulți ani.

„Sfârșitul unui fals suspans”, așa a descris Agenția France Presse anunțul de retragere a candidaturii președintelui român la funcția de secretar general NATO.