Serenela Ghiteanu

Este drama unui popor care a suportat o dictatură și apoi o tranziție urâtă și fără final, obișnuindu-se mereu cu foarte puțin și de multe ori chiar cu insuportabilul.

Romanul este o reunire a familiei, făcută peste ani de copila de altădată, chiar dacă toţi au murit între timp, iar tema nu e doar copilăria. Este mai ales memoria, ca bază a identităţii umane.

Clandestin e despre foarte mulţi dintre noi, care visăm să fugim din rolurile sociale impuse către care suntem împinşi, dezgustaţi de alienarea din societatea actuală.

În lupta cu uitarea, dar şi cu noile propagande de tot felul, mărturia unui scriitor onest şi implicat după 1989 în viaţa Cetăţii rămâne o sursă de mare credibilitate.

Viața ei e un amestec de măreție și tragedie care sfidează orice ficțiune, o viață devenită Destin, unul cu totul excepțional, pentru că Martha Bibescu este o personalitate ieșită din comun.

„Se face linişte în mine” este o meditaţie despre condiţia umană, în tonuri elegiace, o acceptare a acesteia presărată cu întrebări fără răspuns, o aşteptare melancolică asaltată de uitare.

Peripeții tipice unui roman popular, dar și analiza psihologică din romanul intelectualist, savoarea și forța poveștilor te fac să citești cartea Doinei Ruști cu sufletul la gură.

Ceea ce e constant în aceste trei povestiri este lipsa mamei și prezența unui tată neiubitor, neînțelegător, prin urmare, condiția de orfană de facto a eroinei centrale.

Bogdan Răileanu ne spune poveşti despre oameni singuri, nefericiţi, care trăiesc într-o lume ajunsă disfuncţională, şi ne pune în faţă o oglindă.

Faptul că la 25 de ani Saramago descrie foarte convingător viaţa sufletească a unei femei tinere, în plus, văduvă şi bogată, este impresionant.

Ceea ce l-a interesat mai mult pe scriitor a fost o privire aproape filozofică asupra familiei şi felului în care ea se formează şi se menţine.

Având multe referințe nu doar la literatură, ci și la pictură și cinema, romanul lui George Cornilă impresionează prin tumultul sufletesc al scriitorului care se caută pe sine ca om și ca artist.

Întreaga atmosferă a romanului Voci la distanță este una de crepuscul, și nu din cauza pandemiei, ci pentru că avem de-a face cu un declin și o dezintegrare familială și socială.

Originalitatea şi valoarea prozei Andreei Răsuceanu constau în amestecul bine stăpânit de realism şi mitic, în imaginaţia cu care (re)creează lumi trecute.

Ana Blandiana este de mult o instanță morală care trebuie ascultată tocmai pentru că nu se impune de pe vreun piedestal, ci are modestie, justețe și nuanțări necesare în ceea ce face și scrie.

Povestirile Doricăi Boltaşu vorbesc despre femei deschis, fără pudori, fără prejudecăţi, în afara ideologiilor de vreun fel.

Partea cea mai reușită din romanul Tomas Nevinson este, ca și în celelalte cărți ale lui Javier Marias, miza morală pe care o presupun acțiunile personajelor.

Pasager prin amintiri e o carte care dovedește, într-un stil accesibil, lejer, dar deloc superficial ce înseamnă să călătorești cu adevărat: să fii curios, deschis și iubitor de tot ceea ce descoperi.

Descriși de Doina Ruști, bucureștenii din perioada fanariotă sunt întotdeauna simpatici, chiar și în puținele cazuri în care ne sunt prezentați, din capul locului, ca plini de cusururi.

Volumul Familia Bednarik în arta românească, de Alexandru Davidian și Beatrice Bednarik, este o carte realizată estetic ca o bijuterie și se citește ca un roman.

Confesiunea lui Zabor, eroul lui Kamel Daoud, este o pledoarie pentru cunoaștere cum rar s-a mai scris în zilele noastre.