Andrei Cornea

O soluționare a războiului favorabilă Ucrainei și Vestului ar trebui obținută anul acesta. Timpul nu ar trebui lăsat să lucreze în favoarea Rusiei.

Există cărturari care, dincolo de biografiile și bibliografiile lor concrete ce pot fi măsurate cu diferite etaloane, sunt – pentru lumea lor, fie ea mai largă sau mai restrînsă – și prezențe.

Săptămâna asta se împlinește un an de la agresiunea Rusiei asupra Ucrainei, botezată eufemistic de regimul Putin „operațiune militară specială”.

Cea dintîi operă a istoriei autentice a fost (de la Herodot și Tucidide) și este în continuare să se distingă pe sine de pseudo-istorie.

Cred că i-ar fi fost mai ușor sărmanei să se fi făcut prietenă cu toți maidanezii din Capitală decât să-i înduplece să acționeze pe ipochimenii de la primării.

Nicăieri în Europa de azi, un om care a făcut parte dintr-un guvern pronazist și responsabil de Holocaust nu poate avea busturi pe domeniul public ori licee și străzi cu numele lui.

În raport cu regatul pierdut, dar niciodată uitat, al libertății, omul trăiește, existențial vorbind, ca un rege într-un exil aproape neîntrerupt. El este, cum scria Pascal, „un rege deposedat“.

Dacă n-avem exclusivitatea ideilor, dacă ele sunt oricând simultan și ale noastre, și ale altora, de ce ne sfâșiem pentru ele?

Dacă Rusia s-ar decide să se retragă sub diverse pretexte din întreaga Ucraină și nu numai din Herson, ostilitățile ar putea înceta și chiar s-ar putea semna un armistițiu.

Credințe absurde, primitive, unele manipulate politic, proliferează, fără a fi contrate suficient. Superstițiile se întâlnesc nestingherite și fără rușine cu supratehnologiile secolului XXI.

Dacă prin „pace” înțelegem un tratat internațional cu garanții și ratificat de parlamente, mă îndoiesc că o pace între Ucraina și Rusia este posibilă în următorii ani și chiar decenii.

În fapt, sunt niște ipocriți cu idei foarte clare: amestecă, într‑un bizar amalgam, trumpism, antivaccinism, iliberalism, șovinism, diferite forme de conspiraționism. Aici n-au nuanțe, nu cunosc griuri.

Trebuie să-i fim recunoscători lui Gorbaciov, indiferent de scopurile reale pe care le-ar fi avut.

Confruntați cu plagiatul actualului premier, Nicolae Ciucă, și disperați să-l acopere cu orice preț, guvernanții vor să suprime CNADTCU pur și simplu prin lege.

Dacă Johnson ar fi fost „disciplinat” ar fi putut minți în continuare oricât sau ar fi putut face cele mai extravagante afirmații, fără să fie pedepsit, ba chiar să fie adulat.

Audierile din Congres nu au în sine valoare de act de justiție. Dar e de sperat că ele vor constitui baza trimiterii în judecată a lui Trump și a unor acoliți ai săi.

Un hoț ordinar încearcă să ocolească legea. Un hoț‑politician schimbă legile țării, astfel încât delictul său să apară legal și just.

S-ar cuveni de aceea – zic unii – să-l reevaluăm estetic, etic, politic, ba și spiritual: căci, da, există o spiritualitate adâncă în bâtă...

„Apărătorii păcii” sunt fie naivi, fie manipulați din umbră. Alternativa, la prima vedere pașnică și rezonabilă, pe care ei o propun Vestului, se numește „capitulare”, fie și în manieră soft.

Prețul pentru indolența de până acum a Vestului e uriaș: mii de morți, milioane de refugiați, o țară distrusă, recesiune economică, riscuri semnificative pentru pacea mondială.

Europa va continua să sângereze prin rana ucraineană, iar opinia publică mondială să privească îngrozită și aproape neputincioasă.