Octavian Manea

Va putea nucleul european al NATO să arate Americii că poate să amelioreze problema simultaneității strategice a Washingtonului preluând responsabilitatea primară pentru securizarea continentului?

Rămâne de văzut cât de mult și cât de abrupt se va schimba prezența americană din Europa și cu ce implicații pentru securitatea continentului.

Nominalizarea lui Elbridge Colby ca număr 3 în ierarhia Pentagonului anticipează o concentrare a puterii americane în teatrul decisiv, în Indo-Pacific.

Este de așteptat ca Taiwanul să rămână pe agenda oricărei viitoare administrații americane, indiferent de cine câștigă pe 5 noiembrie.

La summitul NATO din Washington, Alianța își va oficializa și noul secretar general, premierul olandez Mark Rutte.

Miza summitului NATO din iulie capătă o cu totul altă pondere: mobilizarea pe termen lung a democrațiilor deopotrivă euroatlantice și indo-pacifice în această misiune a apărării ordinii internaționale.

De o lună încoace, Washingtonul transmite pe toate vocile, în public și off the record, despre sprijinul pe care China îl acordă Rusiei în Ucraina.

Formula ucraineană de neutralizare a supremației navale ruse în Marea Neagră ar putea anunța un nou „moment de tip Dreadnought”.

Pe măsură ce crește așteptarea reunificării cu teritoriile istorice și leadershipul chinez devine tot mai preocupat de legitimitatea internă, presiunea societală ar putea să devină tot mai explozivă.

Miza depășește Ucraina, pentru că afectează competiția pentru descurajare care se dă în acest deceniu și în celelalte ecosisteme regionale, cu precădere în Indo-Pacific.

Pe parcursul lui 2023, Washingtonul și-a intensificat eforturile menite a descuraja o Chină al cărei potențial devine tot mai agresiv.

Un eventual colaps al frontului ucrainean, epuizarea voinței și a sprijinului militar occidental pot da un imbold major Beijingului.

Totul trebuie plasat în contextul strategic al anxietății regionale, generat de ascensiunea Chinei, care a produs efervescența de formule minilaterale din ultimii ani.

Deși sub așteptări din perspectiva membershipului Ucrainei în alianță, deciziile de la Vilnius rămân importante pentru că se concentrează pe reconstrucția musculaturii NATO pentru restul deceniului.

Argumentul celor care se tem să accelereze decisiv susținerea Ucrainei ține de teama escaladării până la pragul nuclear.

Esențială este dezbaterea despre rolul pilonului european din interiorul NATO și despre responsabilitățile care, în timp, vor reveni acestuia.

La mai bine de un an de la începutul invaziei ruse în Ucraina, câteva tendințe iau amploare.

Și totuși, cum s-ar derula o confruntare între China și Statele Unite în chestiunea Taiwanului?

Cel mai important catalizator al transformării imaginarului nipon a fost agresiunea rusă asupra Ucrainei.

Agresiunea rusă împotriva Ucrainei pare să ne arate faptul că epoca războaielor rapide, cu rezultate decisive, a campaniilor convenționale de tip blitzkrieg aparțin trecutului.

Pierderea majorității în Congres va obliga Casa Albă să se consacre în următorii doi ani politicii externe și celei de apărare.