Intre somn si desteptare

Un dictionar al vietii cotidiene sub comunismul anilor '80 precum cel publicat de etnologii de la Muzeul Taranului Roman* e un bun ghid pentru a ne explora memoria personala si a ne transforma, asa cum sugereaza Anca Manolescu, in propriul nostru obiect de studiu antropologic, de a ne studia adica in diferenta noastra, una nu doar temporala, ci mentala, comportamentala. Cartea - nascuta dintr-o idee a regretatei si talentatei Irina Nicolau - nu ar fi fost posibila daca lumea pe care o evoca nu ar fi devenit in mare parte (chiar daca nu integral) amintire. Ea e semnul unei libertati regasite a memoriei, o libertate a scrutarii critice si chiar a modului de a face cercetare, de a defrisa un teren (sa ne uitam putin la articolul Folclor, pentru a intelege diferentele).
Nu intamplator prefata Ioanei Popescu, o excelenta introducere in materia cartii, se numeste Desteptarea!, vorbind despre "balansul intre adormire si elan eroic" ce "pare sa fie o constanta a comportamentului nostru national". Intentia din care s-a nascut proiectul cartii, ne semnaleaza ea, a fost: "sa ne amintim de somnul anilor '80 si de ce monstri a nascut el". Cum intre timp natia pare din nou cuprinsa de o somnolenta suspecta, nu este fara de folos sa exploram o lume amortita in proiectul ei aberant si sa o retrezim la viata amintindu-ne impreuna reperele ei, temele recurente, cuvintele care-i dadeau deopotriva consistenta si (non)sens. Etnologii care au participat la realizarea cartii, multi dintre ei nume cunoscute (Irina Nicolau, Ioana Popescu, Anca Manolescu, Serban Anghelescu), altii in plina afirmare, isi dau intalnire cu oameni mai tineri (pret de o generatie, doua), cu prieteni, vecini si necunoscuti pentru a articula impreuna, pe mai multe voci, acest dictionar-ghid menit sa ne ajute sa intram pe poarta unei lumi exotizate de relativa-i perimare.

Marturia orala se intalneste cu cea scrisa si autoportretizari sau naratiuni autobiografice ale participantilor la proiect, cu fotografii care puncteaza discret discursul povestitor sau analitic. Cartea are si o versiune anterioara in engleza, publicata in numarul 7 al revistei de antropologie Martor, o publicatie care a adus o faima binemeritata cercetatorilor de la Muzeul Taranului Roman. Ideea de a organiza materia cartii sub forma unui dictionar este o cale ideala, dupa opinia mea, de a ilustra in acelasi timp caracterul fragmentar al oricarei memorii si faptul ca actul de definire a cuvintelor este nu doar un exercitiu lingvistic, ci unul creator de inedite universuri. In lumea comunista, cuvintele si-au pierdut si ele inocenta, suferind de efectul pervertitor nu doar al ideologiei (asa-zisul "limbaj de lemn"), ci si al unei realitati care le supradetermina, ca sa folosesc un termen ce sugereaza in acelasi timp efectul conotativ si cel psihanalitic, cel reglementator si abisal, ce sta la baza acestei reinvestiri a cuvintelor cu sensuri care tin de uzul lor in contexte socio-culturale specifice. Nu ne vom mira, in consecinta, ca in acest dictionar intra cuvinte precum carne, oua, oase, oras, gaze, reteta, cafea, soia, incalzire, butelie, lapte si altele de acest tip, in jurul carora istorii ale vietii cotidiene construiesc sensuri pentru unii uitate, pentru altii niciodata stiute. Sunt apoi cuvintele unor realitati azi disparute, cuvinte emblematice pentru precaritatea, absurdul, chinul traitului (nechezol, inlocuitor, Lastun, coada), cele care descriu parametrii in care constrangerea opera si deforma - dosar, informator, nota (informativa), rude (in strainatate), securitate, indicatie - cele care repereaza un stil de viata sau o mentalitate (frica, soparla, turnator, haz de necaz, mita, duplicitate). "Definitiile" asemanatoare cu cele din dictionarele obisnuite nu sunt insa dintre cele conventionale. "Intelectual: personaj suspect, de obicei de provenienta burgheza, obisnuit sa aiba pareri proprii si neconforme cu cele ale oranduirii socialiste. Existau si exceptii remarcabile" - se precizeaza indata cu nemascata ironie, adaugandu-se ca cei care au urmat "linia Partidului" au fost rasplatiti "cu glorie, functii politice si mari avantaje materiale". Cuvinte care vorbesc de reflexele conditionate, intretinute cu savanta stiinta a manipularii (Frica: "sentiment major raspandit la scara nationala" si urmeaza descrirea mecanismului conform caruia functiona spirala fricii), cuvinte ale caror defintii se contextualizeaza imprevizibil (Oras: "dupa '80 orasul era un santier. Nu putea sa fie curat pentru ca peste noapte dispareau strazi intregi, sau poate chiar un cartier") sau sunt inlocuite cu mici naratiuni-amintiri, colorate anecdotic sau tragic-absurd. Daca uneori zambetul ce ni-l starnesc e intr-un registru de rasu'-plansu' (decretel), alte marturii precum cele inserate sub intrarea avort ne dau fiori reci.

Un dictionar ca acesta nu e totusi doar o suita de fragmente, dincolo de izolarea pe articole se intrevad destule coerente, cand incepem sa punem in relatie temele unele cu altele sau sa exploram sinonimii (informator - turnator, mita - cadou), sa enumeram cuvintele care repereaza din diferite unghiuri lumea aceea pe care marturiile ne-o reimprospateaza: Kent, just, Mos Gerila, Europa Libera, pachet (din strainatate), fuga (din tara), ratie, soimii patriei, trai (nivel de trai), Ura!, Cantarea Romaniei. Si, alaturi de aceste definitii la vedere, si altele incluse in marturii care evoca detalii pitoresti, hazlii, tragi-comice: Elena-Gay (pentru masinile cu burduf cu gaz in spinare, adevarate bombe la purtator), soimii cozilor pentru bietii batrani siliti sa-si petreaca viata pe la cozi, fomist, baietii cu ochii albastri etc. Cuvinte parca desprinse din poezia Anei Blandiana, Totul, care circula pe ascuns dupa ce fusese interzisa, ca si volumul Urcarea muntelui al Ilenei Malancioiu, cartile cenzurate, cartile pe care oamenii le procurau cu sacrificii, pe care le xeroxau si le transmiteau mai departe, carti care ne plonjeaza din alt unghi, cel al literaturii propriu-zise, in universul de viata cotidian al anilor '80. E drept, unele marturii din dictionar au expresivitate literara, concurand cu cele din volumele recent aparute (si comentate de Iulia Popovici in chiar rubrica de fata) ale unor tineri scriitori care erau in acele vremi copii sau adolescenti. Asa cum erau si unii dintre martorii care au participat la realizarea dictionarului etnologilor bucuresteni.

Vom afla sau reafla din aceasta carte nenumarate lucruri despre acei ani, de la felul cum se traversa granita legal sau ilegal si se obtinea sau nu un pasaport, la felul in care oamenii se aprovizionau, de la filmele pe care le vedeau, la felul in care puteau ajunge la Securitate pentru simplul fapt de fi incercat sa ajute la redactarea unei compuneri scolare (intr-o epoca in care, sa nu uitam, circulau comentariile gata facute, invatate pe de rost de elevi), de la ce insemna sa participi la o defilare, la ce era o sedinta, de la cum se petrecea o zi de duminica, la felul in care fetele erau obligate sa faca armata sau se participa la practica agricola. Despre preturi, despre retetele improvizate in perioada de maxima penurie (echivalente ceausiste ale ceea ce era, de pilda, cu trei decenii mai devreme, o Stalinsokolade), despre cum se nasteau, cum se distrau oamenii, cum isi exprimau disperarea sau neputinta, despre cum luau in ras totul, despre "cum faceau totul pentru ca sa...", despre cum stateau in frig sau pe intuneric, despre cum stateau la coada pentru hartie igienica, pentru ratie, pentru oua, pentru carne, pentru lapte si inca atatea altele, in spatele magazinelor, in curti ferite pentru a nu fi zariti de conducatorii care treceau in goana in limuzine si care puteau fi deranjati de "spectacol". Asadar, o lume proiectata in multiple fatete, redefinibila din alte unghiuri, un dictionar cu multiple deschideri, pentru ca, sunt convinsa, la fiecare pas cititorul care a trait in acele timpuri ar avea inca ceva de adaugat. Imi imaginez cartea grupului de cercetatori bucuresteni ca un sistem de link-uri, ca un site permitand infinite adaugiri, ca un sistem deschis. Proiectate pe fundalul propriilor amintiri, marturiile cuprinse in ea se intredeschid spre alte "intrari" posibile intr-un dictionar al lumii comuniste romanesti a anilor '80: omagiu, discurs, angajament, depasire (de plan), exil, prieteni (plecati), scrisori (cenzurate), adidasi (picioarele de porc), tacamuri (gheare si capete de pui), nume (interzise) spatii (recuperate pentru productie), dolar, ban, geniu (al Carpatilor, desigur), unanimitate, a se descurca. Lista ar putea continua, la modul virtual ea exista in carte, interesul unui dictionar si completitudinea lui stand tocmai in sistemul de trimiteri al articolelor unul la altul, care sugereaza, dincolo de decuparile de suprafata, o lume labirintica cu mai multe intrari. Cuvintele poarta, ca cioburile dintr-o oglinda, urmele a tot felul de distorsiuni la care era supusa viata oamenilor. Asa, de pilda, benignele cuvinte dincolo sau afara in contexte precum "am fost putin dincolo" (sau afara). Chiar daca ne e prezentat ca unul al vietii bucurestenilor in anii '80, dictionarul e fara indoiala si unul al vietii romanilor in general. Desigur, contextele locale i-ar putea adauga putina culoare suplimentara, cum ar fi, pentru Timisoara, gradinarul de pe linia (tramvaiu)lui 7 (care intermedia cumpararea emigrarii germanilor) sau Comtim, pentru Oravita, piata cu sarbi.

Radiografii socio-culturale ale Romaniei ceausiste citite prin lentila transformarilor de dupa 1989, marturiile acestea se adauga unui corpus deja important de interviuri de istorie orala care pot servi ca baza de comparatie cu lumea bucuresteana de dinainte de 23 August (articol de dictionar ce deschide simbolic cartea), vazuta din perspectiva anilor '70 sau '90, precum in cartile lui Rostas Zóltan. La bibliografia subiectului ar merita adaugate nu doar cartea anterioara despre traitul pe o strada din Bucuresti, de Ioana Popescu si Irina Nicolau, ci si cartile cuceritoare ale Ioanei Parvulescu si Dan C. Mihailescu consacrate "dezgroparii" Bucurestilor cu mai multe straturi culturale si sociale, refacut din bucati extrase din presa, publicitate, memorii, jurnale, corespondenta. Supus la propriu tavalugului istoriei, orasul renaste prin albume de fotografii sau ingenioase excursuri in memoria locurilor si locuitorilor, precum cele reunite de Andreea Deciu si Rodica Ianasi in Povestea caselor sau in alte carti de amintire asupra spatiilor de convivialitate, a retetarelor care dau parfum si culoare memoriei familiale. Fata de acestea, viata asa cum se reflecta in Anii '80 e una a saraciei si frustrarilor, a unei terori vazute prin prisma imblanzitoare a traitului cotidian, a supravietuitului la limita sau prin proiectiile optimizatoare prin care copilaria sau adolescenta se coloreaza de obicei in roz. Iluzia retrospectiva elimina detalii care ar intuneca tabloul, cum ar fi in cazul elogiatului concediu la mare asigurat de un bilet de sindicat sau chiar de unul ONT sau OJT (iata alta "intrare" posibila!): pilele necesare pentru a-l obtine, privitul cu jind in farfuria strainilor din care nu lipseau ca din cea a autohtonilor carnea, untul, fructele, batalia pentru a obtine un bilet de tren la ghiseele ultraaglomerate, camerele cu ciment pe jos, cu asternuturi rupte si insecte in baie. Chiar daca astfel de realitati, o parte dintre practici si comportamente, de reflexe mentale nu au disparut in lumea in care traim, dictionarul ne semnaleaza ca ele sunt parte a unui trecut pe care, atunci cand suntem inclinati sa-l privim cu indulgenta sau cu nostalgie, pentru ca este, nu-i asa, o parte din viata noastra inglobata in el, procedam in consens cu un ideal de autolinistire si autoamagire care l-ar putea transforma definitiv in dimensiune a identitatii noastre.

Anii '80 si bucurestenii, volum conceput de Serban Anghelescu, Cosmin Manolache, Anca Manolescu, Vlad Manoliu, Irina Nicolau, Ioana Popescu, Petre Popovat, Simina Radu-Bucurenci, Ana Vinea; Bucuresti, Editura Paideia, 2003, pp. 374