ANUL XXVIII (1417) (23 Mai 2017 - 29 Mai 2017)

Suntem într-unul dintre ciclurile acelea în care asaltul asupra statului, nu doar a statului de drept, e la apogeu. Însă mereu, de undeva din interiorul acestei nații, a părții ei sănătoase, a apărut ceva care le-a dat socotelile peste cap.

Avem de a face cu o luptă pentru putere și influență în PSD, pentru controlul resurselor, care devine tot mai acută. Nu o luptă pentru reforme sau principii.

Interesele politicienilor care conduc acum statul român și ale patronilor de presă coincid și de aceea avem de-a face cu această asociere nesănătoasă anti-justiție între stat și mass-media.

Pe lângă faptul că face zid de protecţie în jurul a nouă doctori suspectaţi de plagiat, Academia Naţională de Informaţii a SRI iese în evidenţă şi prin numiri făcute cu încălcarea legii.

Imaginea bine ambalată de politician grijuliu cu nevoile bucureştenilor, dar fără acoperire în fapte, un discurs cu accente naţional-ortodoxe şi agresivitatea ca răspuns la critici să fie oare cheia succesului?

Continuăm, la aproape 12 ani de la drama care a avut loc la Tanacu, să refacem traseul duhovnicesc al Irinei la mănăstire, urmând cronologia stabilită de Tatiana Niculescu Bran în romanul nonficţional în două părţi bazat pe acest caz.

A defini recentul schimb de replici dintre realizatorii unor emisiuni ale Antenei 3 și conducerea RCS-RDS ca fiind un conflict între trusturi de presă concurente este o eroare sau, după caz, o extrapolare interesată.

Progresismul lui Macron țintește în primul rând punerea în discuție a dogmelor economice ale stângii franceze.

În Ungaria, statul de drept este sub asalt. În şapte ani, Orbán a rescris Constituția, a slăbit sistemul judiciar, a plasat mass-media sub controlul unor oligarhi prieteni și a creat un sistem economic în care succesul depinde de conexiunile cu partidul său.

Rămâne de văzut cum va suporta Donald Trump șocul trecerii de la „basmul saudit“ și de la teritoriul prietenos din Israel către o Europă sceptică, ostilă, care îl privește drept un personaj derizoriu, total nepregătit pentru poziția pe care o ocupă.

În ultimii ani, Polonia a intrat într-o perioadă de schimbări interne ce au adus la putere un segment conservator, populist, naționalist și nativist al elitelor politice. Polonitatea (uneori exagerată) a devenit pilonul central de raportare la vecinătatea estică. Chiar dacă e prematur să vorbim de o nouă paradigmă în politica externă, adesea, mutațiile strategice sunt prefigurate de efectul agregat al unor acțiuni aparent minimale și percepute ca secundare.

Într-un tur de forță jurnalistic, cartea autorului american conservator James Kirchick Sfârșitul Europei avertizează asupra unui continent care este pe cale să-și piardă tradițiile: „democrația liberală, piețele libere, coexistență pașnică și pluralismul politic“.