Codrut Constantinescu

Corespondența dintre Geo Bogza și Sașa Pană se poate citi și ca un elogiu adus prieteniei literare și spirituale, dezvoltând o frumusețe aparte.

Viața lui Panait Istrati este un roman cel puțin la fel de captivant precum ceea ce a publicat în limba franceză scriitorul originar din balcanicul port al Brăilei, poarta de ieșire a Munteniei la Dunăre.

Spre deosebire de alte orașe de aceeași dimensiune din România, Câmpina a avut de suferit masiv pentru că era industrializat, iar Steaua Română lucra pentru mașinăria de război nazistă.

Ovidiu Bogza este unul dintre frații mai puțin cunoscuți ai familiei Bogza, dar, având har scriitoricesc, nu s-a lăsat până când nu a publicat un volum.

Istoria orășelului Parga, care acum ar avea aproximativ 12.000 de rezidenți permanenți, este doar una dintre filele tulburei istorii a Balcanilor.

Extrem de bine documentată, folosind memoriile unor sute de participanți din toate taberele implicate, cartea lui Hastings este în sine și un avertisment.

Albert Londres nu înțelege ignoranța francezilor față de ceea ce simboliza Marsilia: navigația, mările, distanțele.

Dacă Nisa este o contesă manierată sau o ducesă sobră și stilată, Marsilia este o vânzătoare de pește scos din mare de soțul ei, pescar, în acea dimineață, o femeie cu gura mare și pielea arsă de soare.

Destinele celor doi frați Abalakov nu sunt decât alte dovezi ale imensei capacități a regimurilor totalitare de a se folosi de diversele pasiuni și calități umane în scopuri propagandistice.

Ceea ce ne surprinde mereu în cărțile lui Mirel Bănică este marea și  nedisimulata lui dragoste față de România profundă, băgată în seamă doar dacă vreo tragedie o afectează, într-un fel sau altul.

Numai noi suntem capabili să controlăm extinderea fenomenului, cu toate că apariția în peisaj a inteligenței artificiale vine mai degrabă să complice scena digitală și să ne facă din ce în ce mai leneși.

Navele au fost locul unde o lume pestriță se întâlnea, trăia/interacționa. Pe aceste nave se petreceau zile bune, chiar până la două săptămâni, de aceea cunoașterea interumană avea o altă intensitate.

Bucurându-ne de soarele generos, care ne făcea în ciudă, și așteptând îmbarcarea, gândeam că Italia și România sunt complementare și la un alt nivel decât cel al limbii de origine latină.

Robert Kaplan este mai ambițios decât un simplu reporter și oferă o întreagă filosofie culturală, topită în materia cărții, de parcă autorul vrea să dovedească faptul că și-a făcut treaba.

Regimul lui Franco a dizolvat toate partidele politice, a suprimat presa liberă din Barcelona, a dizolvat statutul de autonomie, iar limba catalană a fost înlăturată din sfera publică.

Ceea ce șochează în comparație cu actuala clasă politică constituită cum-necum după 1990 este calitatea studiilor acestora, dar și faptul că mulți avuseseră experiențe directe pe front.  

„Odată ce ai pornit la drum, totul se simplifică”, ar fi scris Alexandra David-Néel în 1924, adică acum aproape un secol. Nu și dacă apelezi la serviciul de transport numit CFR.

Robert Louis Stevenson analizează cu talent banalizarea răului și tainele ascunse ale sufletului uman, care conștient poate tinde către bine, dar a cărui latură diabolică nu trebuie deloc subestimată.

Păcat că Ștefan Zeletin, chiar dacă face scurte referiri la îmbunătățirea stării Armatei române, nu a considerat necesar să prezinte și amintirile despre cele trăite în anii 1917-1918.

Trebuie să fim conștienți că „Mai-mult-ca-trecutul” va deveni una dintre perspectivele inconturabile ale ultimilor doi ani ai regimului comunist și va distruge orice urmă de melancolie sau nostalgie.

În perioada interbelică, prefecturile își prezentau activitatea prin organizarea unor conferințe la care luau parte toți factorii de decizie din județ.