ANUL XXVI (1352) (16 Februarie 2016 - 22 Februarie 2016)

Continuăm să fim sfidați cu nerușinare de o „elită“ de impostori și infractori, grupați în partide, ministere, universități, „academii“ etc. Ministrul Educației, d-l Adrian Curaj, are, se pare, aproape toate calitățile, mai puțin aceea sugerată de numele său. În schimb, e abil în a pasa răspunderea.

Absența cvasi-totală a Palatului Cotroceni din spațiul public face ca dezbaterile majore care ar trebui să aibă loc în societate să dispară cu desăvârșire.

Singurii alergători de cursă lungă care s-au angajat în combaterea corupției sunt procurorii DNA și o parte a corpului de judecători.

Patriotismul d-lui Puric pare sincer, dar are criterii aleatorii și funcționează idiosincratic. În fața vecinilor care te-au violat, virtutea se înmoaie; în fața aliaților care te-au ajutat, obrăznicia se umflă.

Iniţiativa legislativă cunoscută sub numele „Darea în plată“ sfidează logica economică şi contrazice, paradoxal, noţiunile juridice existente în dreptul românesc.

Se impune inventarea și construirea unei societăți care să echilibreze creșterea economică cu sustenabilitatea și înflorirea umanității. Şi un nou mod de a face afaceri - nou tip de capitalism.

În ce măsură gândirea de tip economic este caracteristică cercetării și în ce măsură îi influențează finanțarea și scopul?

Continuarea bombardării pozițiilor kurzilor sirieni riscă să acrediteze ideea potrivit căreia participarea Turciei la coaliția împotriva Statului Islamic nu este decât un alibi pentru a împiedica emergența unui kurdistan sirian autonom.

Putem vorbi despre o adaptare a reacțiilor NATO în fața unor noi amenințări de genul unui război hibrid și despre un nou model de descurajare? Sunt suficiente măsurile Alianței? Este Rusia descurajată? Nu prea.

Ce s-a întâmplat în ultimii ani în Moldova e efectul unui sistem în care o clică redusă de politicieni și oameni de afaceri locali controlează economia prin taxarea fluxurilor de capital ce intră și ies din țară, acumulând frustrare publică, eliberată apoi periodic prin răbufniri sociale.

De mai multe săptămâni, un „organism ca­re însumează asociaţii civice şi re­li­gi­oase“, numit Coaliţia pentru Familie şi Cons­tituţie, a iniţiat, parcurgând etapele prevăzute de lege, o campanie de strân­ge­re de semnături pentru modificarea Cons­tituției României.

În România, Biserica se implică activ în­tr-un demers de modificare a Cons­ti­tu­ției, invocând motivații morale.

În România s-au strâns peste 800.000 de semnături necesare modificării Constituţiei în sensul de a interzice căsătoriile între persoane de acelaşi sex.

În conferința pe care ați avut-o cu câteva săptămâni în urmă la TNB vorbeați despre elite distruse de corectitudinea politică. Efectele le vedem nu doar în Franța. În SUA, printre susținătorii lui Trump sunt şi oameni educați, cu convingeri predominant liberale (care, de altfel, nici nu sunt de acord cu unele dintre propunerile sale radicale), care spun că s-au săturat să li se spună permanent ce e „corect“ să spună sau să facă. Constatarea pare valabilă și în cazul Frontului Național din Franţa. Cum s-a ajuns aici?