ANUL XXII (1134) (29 noiembrie - 05 decembrie 2011)

Pe 1 ianuarie 2002, populaţia europeană a aplaudat cu entuziasm punerea în circulaţie a monedei europene. Mulţi cetăţeni au traversat la miezul nopţii frontiera cu statele vecine pentru a putea folosi monedele euro într-un alt stat membru decât cel de provenienţă. N-au trecut nici zece ani şi economişti, oameni politici, ca şi o bună parte a populaţiei pun sub semnul întrebării şansele de supravieţuire a acestei monede.

Una dintre evoluţiile istorice cele mai spectaculoase de la sfârşitul secolului XX a fost, fără îndoială, emergenţa Chinei ca mare putere mondială. Nu e prima dată când China e actor mondial: într-adevăr, în 1830, producţia ei echivala cu aproximativ o treime din producţia la scară globală. Pe de altă parte, în 1980, economia Chinei nu mai reprezenta decât 2-3% din economia mondială.

Trăim într-o lume multipolară. SUA este în continuare cea mai puternică economie la nivel global, urmată de Uniunea Europeană, însă grupul ţărilor emergente, BRIC, câştigă în putere economică. Aceasta este o tendinţă foarte clară. Criza economică şi financiară nu face decât să accentueze acest trend. Pe de altă parte, evoluţiile demografice din sânul Europei joacă în defavoarea acesteia. Deşi populaţia mondială creşte, procentul celor ce trăiesc în Occident continuă să scadă şi se estimează că, în 2030, 75% din populaţia globului va trăi în Africa şi în Asia.

Una dintre glumele care circulă în Washington şi pe care eu am citit-o într-o gazetă spune că pe o autostradă tocmai s-a aflat că membrii Senatului au fost răpiţi de către terorişti, care cer 1 milion de euro pentru a nu le da foc tuturor.  Printre maşinile blocate, mai multe echipe fac chetă. Cineva întreabă cât s-a strâns. Răspunsul vine prompt: 50 de litri de benzină...

Suplimentul de faţă trebuie plasat într-o serie care include expoziţia My Yourope, realizată de Dan Perjovschi la sediul din Strasbourg al Parlamentului European între 18 şi 21 octombrie 2010, ca şi suplimentul 22 plus, intitulat Partidul Popular European pe înţelesul tuturor, distribuit pe 4 octombrie 2011, împreună cu numărul 1126 al revistei 22.

Acum câţiva ani, opoziţia între „vechea“ şi „noua Europă“, între Vest şi noii veniţi din Est era clivajul principal în Europa. Discuţiile recente legate de disciplina bugetară în UE au adus însă în prim-plan confruntarea radicală dintre Nord şi Sud.

De mai bine de doi ani încoace, niciun alt stat membru în afara Greciei nu a fost atât de mult sub lumina reflectoarelor. Pieţele, opinia publică - nu doar din Europa! - trăiesc azi pe fusul orar al Atenei.

Pentru cei mai mulţi dintre studenţii de astăzi, istoria literară este asociată lungilor după-amieze plictisitoare de bibliotecă dedicate familiarizării cu acei autori indigeşti a căror frecventare este necesară doar în vederea trecerii examenelor de semestru.

Vlad Mixich practică un jurnalism care depăşeşte urgenţa actualităţii şi merge dincolo de imediatul care ne asaltează zgomotos de pe ecranele TV şi din paginile tipărite sau virtuale ale ziarelor.

Duminică, 27 noiembrie, s-a încheiat „Luna Japoniei“, un eveniment organizat de Ambasada Japoniei la Bucureşti, prin care a fost sărbătorită renaşterea ţării după cutremurul şi valul tsunami din luna martie.

La Baia Mare simţi efectiv că te găseşti într-un spaţiu de frontieră: locul are ceva din Europa Centrală.

2011 a fost, în esenţă, anul unei europreşedinţii central-europene. Care a fost mesajul specific transmis de Polonia? Încă de la începutul preşedinţiei poloneze, am semnalat că avem o perspectivă proprie, bine definită şi elaborată, despre ce înseamnă integrarea europeană. Şi am reuşit să exprimăm această idee pe trei paliere:

Orientul Mijlociu a ars mocnit, cu izbucniri din când în când, cu Siria şi Libia ţinând titlurile ziarelor luni la rând, dar fără să ofere răspunsuri pentru viitor.

În 26 octombrie, Europa renegocia pachetul de salvare a Greciei şi sporea Facilitatea de Stabilitate Financiară (EFSF) la 1.000 de miliarde de euro pentru a acoperi Spania şi Italia.

Criza profundă cu care se confruntă zona euro în momentul de faţă nu pune în discuţie doar viabilitatea uniunii monetare, ci presupune, în acelaşi timp, o chestionare a însuşi modelului politic de unificare a Europei care a stat la baza acesteia, cât şi la baza altor politici comune ale Uniunii Europene de mai mică vizibilitate publică.

Nodul gordian al afacerilor păguboase nu poate fi tăiat decât prin privatizare. Interesul gestionarilor Fondului Proprietatea faţă de contractele Hidroelectrica cu „băieţii deştepţi“

TVR s-a dezvoltat ca un adolescent care creşte brusc şi rămâne dezorientat, cu picioare nesigure care nu-l ţin.

Dacă vrem să fim trataţi ca membri deplini ai UE, trebuie să acceptăm toate regulile, nu numai pe cele care ne convin.

Dacă PSD nu intră la guvernare, Ponta va primi exact ceea ce a primit Geoană.

Majoritatea mişcărilor paşnice de contestare a puterii (Tien an men, Piaţa Universităţii, Tahrir, Occupy Wall Street) au fost zdrobite, rase de pe faţa pământului etc. Mişcările de rezistenţă cu puşca în mână (Kosovo, Benghazi) au fost sprijinite de NATO şi de ONU.

Intenţia USL de a-l suspenda pe preşedintele Traian Băsescu indică o acută lipsă de imaginaţie a strategilor politici ai alianţei care îşi doreşte să guverneze după 2012.